Amar versuri

Versuri Eugenia Nicolae – Amar lyrics

[Versuri „Amar”]

[Refren]
Amar puică, amar dragă
Amară mi-e viața-ntreagă
Că mă tot căznesc de-un an
Să fac din pelin zahar
Ta–, ta–, ta–, tare-i do–, do–, dorul care
Imi dă amar (amar amar)
Când văd înc-un apel, e clar (woo!)
Alo

[Strofa 1]
Al tău manipulator, iubitor
Uite cum stă drama, dacă vrei să fiu și eu dramatic
Tematic, n-aș vrea să fiu prea enigmatic
Când tu îmi spui că am uitat să fiu din nou romantic
(Nu, nu, nu, nu) n-am fugit de noi, am fugit de mine
Și de probleme care n-au ajuns la tine
De azi promit că o să fie
Altfel, alt țel, alt model, mai fidel, încă sper
În loc să te justifici, iar preferi să mă acuzi
Și când ești bănuit, orice adevăr refuzi
De ce doar fugi? (De ce, dе ce?)
De ce din nou nu îmi răspunzi (Zici că iți asumi?)
Iar еu tot caut liniștea-n furtuni
Tot caut adevăruri printre minciuni
Tot îmi caut puterea să răspund atunci când suni
Atunci când spui că o să fie
Altfel, alt țel, alt model, mai fidel, iar mă-nșel

[Refren]
Amar puică, amar dragă
Amară mi-e viața-ntreagă
Că mă tot căznesc de-un an
Să fac din pelin zahar
Ta-, ta-, ta-, tare-i do-, do-, dorul care
Nu e stins de niciun leac
Doar tu te faci vinovat

[Strofa 2]
Acuzat, judecat, vinovat
Ăsta e motivul pentru care nu-i ușor să fii bărbat
Când ești acuzat de fapte care nu s-au întâmplat
Și dacă știi că nu-i așa, tot eu cedez în fața ta
Da, din nou ești victima, din nou e despre tine
Despre problemele tale, în fine, da, știu
Băieții sunt băieți și femeile sunt hei
Gata sa dea tot unui bărbat de obicei
Nici apa nici timpul nu curg înapoi
De ce să mai credem în noi?
Că m-ai făcut să plâng de atâtea ori ca un ecou
Am auzit: „Te iubesc”, niciodată: „Îmi pare rău” (Îmi pare rău!)
Îmi pare rău că am tăcut când tu strigai
Tăcerea mea era un fel de „Te rog să mai stai”
Alegi să dai mereu cu prima piatră
De parcă tu ești fără pată, mai bine taci odată!
(Îmi pare rău!)

[Refren]
Amar puică, amar dragă
Amară mi-e viața-ntreagă
Că mă tot căznesc de-un an
Să fac din pelin zahar
Ta–, ta–, ta–, tare-i do–, do–, dorul care
Nu e stins de niciun leac
Oare cine-i vinovat?

[Outro]
S-a dărâmat podul iubirii
Și chiar de-i împotriva firii
Nu-I mai ridic, nu-l mai ridic
Nu te conving, nu-ți mai explic
Dar sper să trec peste păcat
Să iert ce n-am iertat
Simt iar amar (amar, amar)
Când văd înc-un apel, e clar (Woo!)
Alo