Ecoul Vietii Frante versuri

Versuri Esteban Luz St & Militaru Stefan – Ecoul Vietii Frante lyrics

În colțul lumii, unde plâng amintiri neîmpăcate
Mă caut printre umbre, dar ele—s toate plecate
Timpul curge—n mine ca un râu fără sfârșit
Și dorul mă arde tăcut, nemărginit

Aud din depărtare ecouri de destine frânte
Suflete rătăcite, chemându—se din morminte
Mă prind în corul lor, mă duc cu valul greu
Și strig, dar nu mă—aude nici Dumnezeu

Ecoul vieții frânte încă bate în pieptul meu
Un cântec fără sfârșit, un strigăt către Dumnezeu
Din lacrimi s—a născut iubirea, și—n durere s—a pierdut
Dar vocea mea rămâne vie, chiar de trupul a tăcut

Am vrut să zbor, dar cerul m—a trădat
Aripile mi s—au rupt când am visat
Și tot ce—a fost lumină s—a făcut cenușă grea
Dar încă port în mine flacăra ta

Speranța se preface—n fum, dar nu dispare
E—n fiecare clipă care doare
Și chiar de—i noapte—n sufletul rănit
Eu cred că din durere m—am zidit

Ecoul vieții frânte strigă—n cer și—n mine
Un dor etern ce nu se mai termină
Că—n orice sfârșit, chiar și—n durerea grea
Se naște viața — și iubirea mea