Elegie (3) versuri

Versuri Emil Brumaru & Adrian Nour – Elegie (3) lyrics

Dac-ai vedea lumina
Acestei dup-amiezi
Ți-ai prinde fața-n palme,
Plângând, să n-o mai vezi.

Și plini de umilință
Și fără întrebări
Am asculta furnica
Fin tropăind pe scări
Spre portocala moale
Ce zace în dulap;

Iar dac-ar trece trenul
Am da naivi din cap
Întrezărind la geamuri
Femei cu sâni sublimi
Pe care niciodată,
Vai, n-o să-i pipăim

Și conductori nostalgici
Cu soare pe butoni
Ce rătăcesc prin lume
Suavi și monotoni;

Și poate că atuncea
S-ar ridica măreț,
Cu labele-nflorite
Și fluturi în mustăți,
Din iarbă, ca să-ți toarcă,
Motanul meu obez.

Dac-ai vedea lumina
Acestei dup-amiezi…

Și conductori nostalgici
Cu soare pe butoni
Ce rătăcesc prin lume
Suavi și monotoni;

Și poate că atuncea
S-ar ridica măreț,
Cu labele-nflorite
Și fluturi în mustăți,
Din iarbă, ca să-ți toarcă,
Motanul meu obez.

Dac-ai vedea lumina
Acestei dup-amiezi…

Dac-ai vedea lumina
Acestei dup-amiezi…