Gândăcelul versuri

Versuri Elena Farago – Gândăcelul lyrics

De ce m-ai prins în pumnul tău
Copil frumos tu nu știi oare
Că-s mic și eu și că mă doare
De ce mă strângi așa de rău

Copil ca tine sunt și eu
Și-mi place să mă joc și mie
Și milă trebuie să-ți fie
De spaima și de plânsul meu

De ce să vrei să mă omori
Că am și eu părinți ca tine
Și-ar plânge mama după mine
Și-ar plânge bietele surori

Și-ar plânge tata mult de tot
Căci am trăit abia trei zile
Îndură-te de ei copile
Și lasă-mă că nu mai pot

Așa plângea un gândăcel
În pumnul ce-l strângea să-l rupă
Și l-a deschis copilul după
Ce n-a mai fost nimic din el

A încercat să-l mai învie
Suflându-i aripile-n vânt
Dar a căzut în țărână frânt
Și-nțepenit pentru vecie

Scârbit de fapta ta cea rea
Degeaba plângi acum copile
Ci du-te-n casă-acum și zi-le
Părinților isprava ta

Și zi-le că de-acum ai vrea
Să ocrotești cu bunătate
În cale-ți orice vietate
Oricât de făr-de-nsemnătate
Și-oricât de mică ar fi ea