Scrisoarea a V-a versuri

Versuri Ektro – Scrisoarea a V-a lyrics

Biblia ne povesteste de Samson cum ca muierea
Cand dormea taindu-i parul i-a luat toata puterea
De l-au prins apoi dusmanii l-au legat si i-au scos ochii
Ca dovada de ce suflet sta in pieptii unei rochii
Tinere ce plin de visuri urmaresti vre o femeie
Pe cand luna scut de aur straluceste prin alee
Si pateaza umbra verde cu misterioase dungi
Nu uita ca doamna are minte scurta haine lungi
Te imbeti de feeria unui mandru vis de vara
Care-n tine se petrece Ia intreab-o bunaoara
O sa-ti spuie de panglice de volane si de mode
Pe cand inima ta bate ritmul sfant al unei ode
Cand cocheta de-al tau umar ti se razima copila
Dac-ai inima si minte te gandeste la Dalila

E frumoasa se-ntelege Ca copiii are haz
Si cand rade face inca si gropite in obraz
Si gropite face-n unghiul ucigasei sale guri
Si la degetele mainii si la orice-ncheieturi
Nu e mica nu e mare nu-i subtire ci-mplinita
Incat ai ce strange-n brate numai buna de iubita
Tot ce-ar zice i se cade tot ce face-i sade bine
Si o prinde orice lucru caci asa se si cuvine
Daca vorba-i e placuta si tacerea-i inca place
Vorba zice fugi incolo rasul zice vino-ncoace
Umbla parca amintindu-si vre un cantec alintata
Pare ca i-ar fi tot lene si s-ar cere sarutata
Si se-nalta din calcaie sa-ti ajunga pan’ la gura
Daruind c-o sarutare acea tainica caldura
Ce n-o are decat numai sufletul unei femei
Cata fericire crezi tu c-ai gasi in bratul ei

Te-ai insenina vazandu-i rumenirea din obraji
Ea cu toane o craiasa iar tu tanar ca un paj
Si adanc privind in ochii-i ti-ar parea cum ca inveti
Cum viata pret sa aiba si cum moartea s-aiba pret
Si inveninat de-o dulce si fermecatoare jale
Ai vedea in ea craiasa lumii gandurilor tale
Asa ca inchipuindu-ti lacramoasele ei gene
Ti-ar parea mai mandra decat Venus Anadyomene
Si in chaosul uitarii oricum orele alerge
Ea din ce in ce mai draga ti-ar cadea pe zi ce merge
Ce iluzii Nu-ntelegi tu din a ei cautatura
Ca deprindere grimasa este zambetul pe gura
Ca intreaga-i frumusete e in lume de prisos
Si ca sufletul ti-l pierde fara de nici un folos

In zadar boltita lira ce din sapte coarde suna
Tanguirea ta de moarte in cadentele-i aduna
In zadar in ochi avea-vei umbre mandre din povesti
Precum iarna se aseaza flori de gheata pe feresti
Cand in inima e vara in zadar o rogi Consacra-mi
Crestetul cu-ale lui ganduri sa-l sfintesc cu-a mele lacrami
Ea nici poate sa-nteleaga ca nu tu o vrei ca-n tine
E un demon ce-nseteaza dupa dulcile-i lumine
C-acel demon plange rade neputand s-auza plansu-si
Ca o vrea spre-a se-ntelege in sfarsit pe sine insusi
Ca se zbate ca un sculptor fara brate si ca geme
Ca un maistru ce-asurzeste in momentele supreme
Pan-a nu ajunge-n culmea dulcii muzice de sfere
Ce-o aude cum se naste din rotire si cadere
Ea nu stie c-acel demon vrea sa aiba de model
Marmura-i cu ochii negri si cu glas de porumbel
Si ca nu-i cere drept jertfa pe-un altar inalt sa moara
Precum in vechimea sfanta se junghiau odinioara
Virginile ce statura sculptorilor de modele
Cand taiau in marmor chipul unei zane dupa ele

S-ar pricepe pe el insusi acel demon s-ar renaste
Mistuit de focul propriu el atunci s-ar recunoaste
Si patruns de-ale lui patimi si amoru-i cu nesatiu
El ar frange-n vers adonic limba lui ca si Horatiu
Ar atrage-n visu-i mandru a izvoarelor murmururi
Umbra umeda din codri stelele ce ard de-a pururi
Si-n acel moment de taina cand s-ar crede ca-i ferice
Poate-ar invia in ochiu-i ochiul lumii cei antice
Si cu patima adanca ar privi-o s-o adore
De la ochii ei cei tineri mantuirea s-o implore
Ar voi in a lui brate sa o tina-n veci de veci
Dezghetand cu sarutarea-i raza ochilor ei reci
Caci de piatra de-ar fi inca s-a-ncalzi de-atat amor
Cand cazandu-i in genunche i-ar vorbi tanguitor
Fericirea inecandu-l el ar sta sa-nnebuneasca
Ca-n furtuna lui de patimi si mai mult sa o iubeasca
Stie oare ea ca poate ca sa-ti dea o lume-ntreaga
C-aruncandu-se in valuri si cercand sa te-nteleaga
Ar umplea-a ta adancime cu luceferi luminosi

Cu zambiri de curtezana si cu ochi bisericosi
S-ar preface ca pricepe Magulite toate sunt
De-a fi umbra frumusetii cei eterne pe pamant
O femeie intre flori zi-i si o floare-ntre femei
S-o sa-i placa Dar o pune sa aleaga intre trei
Ce-o-nconjoara toti zicand ca o iubesc cat de naiva
Vei vedea ca de odata ea devine pozitiva
Tu cu inima si mintea poate esti un paravan
Dupa care ea atrage vre un june curtezan
Care intra ca actorii cu pasciorul maruntel
Lasand val de mirodenii si de vorbe dupa el
O chioreste cu lornionul butonat cu o garofa
Opera croitoreasca si in spirit si in stofa
Poate ca-i convin tuspatru craii cartilor de joc
Si-n camara inimioarei i-aranjeaza la un loc

Si cand dama cocheteaza cu privirile-i galante
Impartind ale ei vorbe intre-un crai batran si-un fante
Nu-i minune ca simtirea-i sa se poata insela
Sa confunde-un crai de pica cu un crai de mahala
Caci cu dorul tau demonic va vorbi calugareste
Pe cand craiul cel de pica de s-arata pieptu-i creste
Ochiul inghetat i-l umplu ganduri negre de amor
Si deodata e vioaie sta picior peste picior
S-acel sec in judecata-i e cu duh si e frumos
A visa ca adevarul sau alt lucru de prisos
E in stare ca sa schimbe in natur-un fir de par
Este piedica eterna ce-o punem la adevar
Asadar cand plin de visuri urmaresti vre o femeie
Pe cand luna scut de aur straluceste prin alee
Si pateaza umbra verde cu fantasticele-i dungi
Nu iuta ca doamna are minte scurta haine lungi
Te imbeti de feeria unui mandru vis de vara
Care-n tine se petrece
Ia intreab-o bunaoara
S-o sa-ti spuie de panglice de volane si de mode
Pe cand inima ta bate-n ritmul sfant al unei ode
Cand vezi piatra ce nu simte nici durerea si nici mila
De ai inima si minte feri in laturi e Dalila