Puiul De Lebada versuri

Versuri Ektro – Puiul De Lebada lyrics

Se revarsa in cranguri intaia zi cu soare
Loveau ciocanitoare in rugi de trandafiri
De parca primavara cea vesnic zambitoare
Batea la usa lumii cu degete subtiri

Si iata gospodina s-a inaltat pe scara
Sa puna sus in cosuri un asternut balan
Si pasarile mame pe cuiburi adastara
Sa scoata pui de aur cu ciocuri de margean
Iar dupa legea vietii si-a mortii la soroace
Din fiecare coaja iesi un pui frumos
Dar s-a-ntamplat sa iasa atunci dintr-o gaoace
Un pui cum nici o closca pe-acolo n-a mai scos
In loc de puf de aur si aripi smaltuite
Avea un strai ca fumul si ochii mari si tristi
Iar pasarile toate priveau spre el uimite
Si-l ciocaneau totii puii pe camp si-n porumbisti
Pe gatul ca o coarba curgea adesea sange
Si nu-si gasea prieteni de doruri nicaieri
Iar pe-nserat la vremea cand orice pui se strange
Dorit de aripi calde si blande mangaieri
Venea si el sfielnic cu ceilalti sa se culce
Ca sa-si aline trupul si sufletul beteag
Dar nu gasea nici pace nici mangaiere dulce
Ci lovituri taioase ce-l izgoneau pribeag
Atunci ascuns in umbra privea cu lungi suspine
Spre cuib ca spre-o cetate din plaiuri de povesti
Si atipea pe scara cu teama de jivine
Soptind incet: Mamico de ce nu ma iubesti
Insa pe lac cand puii cu gheare rasfirate
Priveau uimiti spre apa din umbra de rachiti
El puiul fara fala plutea c-o maiestate
De care cei cu gheare se minunau smeriti
Dar el trecea departe in zarea diafana
Din papura fosnita de vant leganator
Sa-si vindece in larguri a sufletului rana
In freamatul de unde si de ceresc fior
Iar seara cateodata’ intarziind pe ape
Acolo printre stele’ parca pluteau lumini’
Atunci un zvon de glasuri venea tot mai aproape’
Si disparea deodata in zarea de rubini’
Ah glasurile-acelea care pareau ca-l cheama’
Cum se-auzeau de dulce Si-adeseori stingher
In graiul lui de taina striga deodata: Mama’
Si ramanea cu ochii cautatori spre cer’
Asa trecura zile si nopti de-nsingurare
Si puii cei de aur crescura ca feciori
Starnind prin colturi lupte si falfaind in soare
Siraguri de margele si sclipet de culori
Iar puiul fara slava si fara de prieteni
Tot mai urat mai vanat si mai stingher crescu
Dar toamna cand pe coasta coboara vant prin cetini
O tainica minune cu el se petrecu
Caci vinetele pene i se facura albe
Si gatul ca o harfa taiata din omat
Pareau ca-i stau pe umeri toti nuferii in salbe
Iar el porni pe ape fara-a privi-ndarat
Porni pe lac departe in pacea leganata
Si toata vremea noptii pluti in departari
Dar catre zorii zilei se arata deodata
Un palid nor de stele calatorind in zari
Atunci c-un strigat puiul
Sfarmand un strop in pleoape
Aripile de nuferi le desfacu usor
Si mangaind vazduhul se ridica din ape
Spre lebedele albe care-l chemau in zbor

Si nimenea pe vale n-a cunoscut minunea
Cand puiul fara mama si fara mangaieri
Spre stolul de lumina a strabatut genunea
Si-a disparut in zarea eternei primaveri