Părinții Mei versuri

Versuri EDMONDAI & Edmond Sebastian Lacatus – Părinții Mei lyrics

[Strofa 1:]
Au rămas ai mei părinți la poartă,
Cu dor în ochi și-n sufletul tăcut,
Caci despărțirea-i grea dar încă speră,
Să vin acasă, cum mereu am făcut.
Aș vrea să las străinătatea asta,
Să simt căldura casei iar și iar,
Căci dorul mă apasă și mă frânge,
Și-aș vrea sa stau cu voi o zi măcar.
[Refren:]
Mamă, tată, nu mă dați uitării,
Chiar de-s plecat, departe-n lume-n zbor,
Inima mea spre voi mereu se-ntoarce,
Cu fiecare clipă ce-mi aduce dor.
[Strofa 2:]
În suflet port o poză-nvechită,
Cu voi, părinții mei dragi și buni,
Cu zâmbetul de-atunci, plin de lumină,
Parcă vă văd erați cele două minuni.
La poarta casei, timpul stă-n loc,
Mă așteptați să vin de-atâtea veri,
Iar anii trec, se-adună rând pe rând,
Înstrăinați de dor și de dureri.
[Refren:]
Mamă, tată, nu mă dați uitării,
Chiar de-s plecat, departe-n lume-n zbor,
Inima mea spre voi mereu se-ntoarce,
Cu fiecare clipă ce-mi aduce dor.
[Punte:]
Când mă voi întoarce-n țara mea dragă,
Vă vreau la poartă, ca în zile bune,
Să pot uita străinătatea-ntreagă,
Și să vă strâng în brațe-n rugăciune.
[Refren:]
Mamă, tată, nu mă dați uitării,
Chiar de-s plecat, departe-n lume-n zbor,
Inima mea spre voi mereu se-ntoarce,
Cu fiecare clipă ce-mi aduce dor.
[Acapela]
Cu dorul vostru drumul mi-e senin,
Voi sunteți farul ce mă-ntoarce-acasă,
Din străinătate, pe aripi de suspin,
Vin înapoi, cu sufletul de dor pătruns.