Scrisoare pentru domnu’ președinte versuri

Versuri Dragonu AKA 47 – Scrisoare pentru domnu’ președinte lyrics

[Strofa 1: Dragonu AKA 47]
E-o scrisoare pentru domnul preşedinte
Țineţi minte că inima simte printre cuvinte şi pilde
Sunt mii de români ce trăiesc în colibe
Şi libertatea e să fii pretutindeni
Consider un lider de stat, care vinde
Păduri, întreprinderi şi cât cuprinde
O-ntinde, vine pregătit să prezinte
Populaţiei, cuvinte stupide
Acela e-un preş, nu preşedinte
Ghidat de evrei, şi vite cosmopolite
E prea scump biletul la CFR
Ion Iliescu e spion KGB
Serviciul secret URSS
In Senat şi Parlament: băieţii din PCR
Se joacă de-a politica şi legile
Sunt încălcate, taxe şi impozite
Elena Băsescu ne-aduce legale
Se taie din pensii şi bani de mâncare
Românii n-au bani de-un concediu la mare
Cam paradoxal, marinare…
Yeah, v-am spus ce-am in cap
Domnul preşedinte: ştiţi ce? V-am pupat!
Prraat! Din ţară n-am plecat
Şi Illuminati încă nu m-au împuşcat
Cam aşa, man

[Strofa 2: Stres]
O ţară creştină, suspină, se-nchină
Cerşind doar Lumină deplină, divină
Dar cărma se-nclină, îngropând în surdină
Multe secrete, gen Capela Sixtină
Si multe invenţii, ca gripa porcină
Sau o gripă, pentru fiecare animal din grădină
Acum te-ntreb: Pentru asta cine-i de vină?
Şi cum se poate ca un şef de stat să le sunţină?
Dai aviz de mediu, la Roşia Montană
Vinzi flota, dai tot, dar bagă de seamă
Că noi trăim o dramă, dai tot de pomană
Ne laşi fără hrană, băi, damingeană?
Citeşte-mi scrisoarea, oroarea, teroarea
Dar unde ţi-e onoarea? Acuzi un rege cu trădarea
Nu cunosc sudoarea, ascultă-mi urarea:
Sper s-ajungi să dormi cu peştii, dacă tot îţi place marea!

[Strofa 3: Flou Rege]
Scrisoare pentru preşedinte: De ce ne minţi?
De ce n-ai minte? De ce pretinzi, că ne reprezinţi?
Când tot ce simţi, e să ţii cărma cu forţa
Să fii bogat ca Sforza, Medici, Borgia
Medici din ţară, n-au cu ce să ne salveze
Profesorii se plictisesc în şcoală, elevii nu vor să lucreze
Si când uităm datoria
De la măturatu-n stradă, sau când vrei s-o conduci, România
E în paragină, imagini triste
Cetăţi dadice-n ruină, castele renascentiste
Istoria şi conştiinţa colectivă
Se uită, ţara doarme fără nicio perspectivă
Şi uite cum fără autostrăzi, e trist, nu?
Comunicăm greoi, cum să ne ridicăm turismul?
Atât de mult dezgust, ca să-mi termin scrisoarea
Te acuz, pentru neamul român, care şi-a dat suflarea