Mandolinate versuri
Doru Stanculescu
Versuri Doru Stanculescu – Mandolinate lyrics
Când l-a zărit venea în sus
Din răsărit ea din apus
De nu mă-nșel era-n april
Copil și el și ea copil
Cum s-au văzut cum și-au zâmbit
Dragi și-au căzut și s-au iubit
Și-au hoinărit în jos și-n sus
Spre răsărit și spre apus
Dar ceasul cel fatal veni
Ea râse el îngălbeni
S-au despărțit și ea s-a dus
Spre răsărit el spre apus
S-au despărțit și ea s-a dus
Spre răsărit el spre apus
Te prind fiori privind la flori
Vai când mai treci pe vechi poteci
Și vezi trecând părechi la braț
Te-oprești din drum și cum oftezi
Și chemi în gând un blând profil
Și gemi plângând nebun ca un copil
Eu știu cât sunt de efemer
Un fulg în vânt dar până pier
Vreau să te cânt un cântec sfânt
Cum n-a sunat mai minunat
Nici pe pământ și nici în cer
Și-atâta-ți cer în schimb ca preț
Doar să zâmbești când trist pe drum
Îl întâlnești pe cântăreț
Tu numai cum știi să zâmbești
