Univers versuri
Diana Tocila
Versuri Diana Tocila – Univers lyrics
Nu știu, că doar se zice
Universul e infinit
Nu știu, că doar se simte
Și ce-i dorul definit?
Unde eram în toți anii ăștia?
Unde eram când ne căutam?
Unde eram și ce-am devenit?
Și ce-i dorul definit?
Te leagă și te apasă
Ai un gol în stomac
Nu prea îl simți că-l eclipsează
Golul din your heart
O gaură neagră
Ce a absorbit prea multe
Amnezie în sentimente
Sistemul începe să lupte
Și doare tot mai tare
Că doar se numește dor
Următoarea mutare
E să descoperi un actor
Și încerci să-ți iei gândul
Poate te vindeci puțin
Dar situația te zdrobește
Salvarea-i ca un venin
Și te minți că reușești
E un sentiment impus
Nu e o minciună
E un adevăr nespus
Universul nu-i destul de mare să cuprindă
Atâtea inimii înfocate
Universul nu-i destul de mare să mai țină
Atâtea speranțe sparte
Rupte din rădăcini
De oameni, fără suspin
Și toate visele cad
Odată cu lacrimile se sparg
Iubirea-i ca o stea
Se poate stinge acum
Iar oamenii nici să nu vadă
Urmele de fum
Luminează în ochii lor
Mai mult ca niciodată
Și doar steaua știe
Că-i o lumină întârziată
Se prelinge și te așteaptă
Pe inele de Saturn
Și te cheamă și te iartă
Poate te întorci din drum
Dar lumina cade
Eventual pe pământ
Și se stinge iară
Făcând un jurământ
Universul nu-i destul de mare să cuprindă
Atâtea inimii înfocate
Universul nu-i destul de mare să mai țină
Atâtea speranțe sparte
Rupte din rădăcini
De oameni, fără suspin
Și toate visele cad
Odată cu lacrimile se sparg
Scris de: Diana Tocila
