Romania La Rascruce versuri

Versuri Derin & Derin Khsro – Romania La Rascruce lyrics

(Intro) România, țara mea, prinsă-n gheare de hiene, O mână de trădători ne vând suveranitatea pe lene. Parlamentu’ plin de hoți, promisiuni doar de formă, În timp ce noi muncim, ei ne scot țara la bursă.
(Refren) La vot, fraților, că-i ultima șansă, Să scăpăm de ăștia ce ne-au furat speranța. Între soroșiști și ai noștri salvatori, Alege bine, nu te lăsa dus de actori.
(Vers 1) Legea e făcută să apere cine are, Cine fură miliarde râde, n-are condamnare. Sunt toți conectați, de la Bruxelles la Cotroceni, Pupă steagul UE, dar fură ca niște hiene. Îi vezi cum pozează-n salvatori de neam, Dar știm cine-s păpușarii din umbră ce-i trag. Ne-au vândut pământu’, pădurile, resurse, Iar poporu’ se zbate-n sărăcie și scuze.
(Refren) La vot, fraților, că-i ultima șansă, Să scăpăm de ăștia ce ne-au furat speranța. Între soroșiști și ai noștri salvatori, Alege bine, nu te lăsa dus de actori.
(Vers 2) Dar avem și oameni care nu pleacă genunchii, Suveraniști ce nu-s slugi pe la porțile lumii. Vorbesc de-ai noștri, de cei ce mai luptă, Cu steagul în mână și vocea nevândută. Nu ne mai prostiți cu lozinci europene, Vrem țara-napoi, vrem drepturi reale, România nu e colonie de străini, Ci glia noastră, de daci și români.
(Vers 3 – Nou) Ei vor să ne piardă-n minciuni și prostie, Ne dau circ și pâine, dar ne iau România. Taxe pe aer, pe vise, pe viață, Iar noi ca fraierii, muncim pentru o leafă. N-au rușine, n-au scrupule, vând ce-a rămas, Ne promit marea cu sarea, dar totu-i un fars’. Închid gura la popor cu cenzură și frică, Dar știm cine sunt și nu ne mai strică.
(Vers 4 – Nou) În stradă, în cabina de vot, în cuvinte, Ridică-te, frate, să-ți aperi pământul! Nu suntem sclavii lor, nu suntem cifre, România e a noastră, nu a unor vipere! Să vină o generație ce nu se vinde, Ce nu cade în capcane cu pungi și sarmale. E timpul să schimbăm foaia, să rupem lanțu’, Că altfel ne pierdem și ultimul drept din glasul ăsta!
(Outro) Scoală-te, popor, că-i momentul tău, Nu mai lăsa alții să-ți fure destinul mereu. În două mii doușcinci, ștampila-i arma ta, Nu-i lăsa să ne vândă țara iar altora!