Moarte provizorie versuri

Versuri Demostene Andronescu & Lucian Dumbravă – Moarte provizorie lyrics

Pentru câte veșnicii
Am intrat aicea, Doamne?
Câți prieri și câte toamne
Voi lipsi dintre cei vii?

Câte lacrimi, câți fiori
Mă vor trece-n așteptare?
Am atâta suflet, oare,
Ca să mor de-atâta ori?

Ca o ușă de cavou
A căzut în urmă-mi ușa.
Cine știe? Poate-acușa
Joc în ultimul tablou.

Poate sus în cer m-am stins
Ca o candelă și-acuma,
De mai sunt, sunt zgură numa
Și-mi joc rolul neconvins.

Împrejurul meu desprinși
Ca din altă lume parcă,
Ce-i de-aici, timid mă-încearcă
Cu ochi mari, aproape stinși.

Printre ei, ca printre morți,
Îmi cat locul cu privirea
Și, sfios cum îmi e firea,
Mă așez în rând cu toți.

Unii blestemă și plâng,
Alții-și strâng venin în gușă,
Eu sub propria-mi cenușă
Mă-nvelesc să nu mă strâng.

Și arzând mocnit aștept
Ceru-naltul, să se-ndure
Să se-aplece să mă fure
Răului, că ceru-i drept.

Dar știu eu câte vecii
Voi mocni sub spuza rece?
Poate una? Poate zece?
Doamne, sau nici Tu nu știi?