Nichita versuri

Versuri Deliric – Nichita lyrics

A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva (Cu ceva)
Frunzele ard în țigară deja, acoperă-mă iar cu umbra ta
Beau și-ți scriu ca Nichita (Nichita), chit că nu ți le mai pot recita
Și orice floare e altă „nu ea”, parc-a crescut răchita
A venit toamna (Toamna), mi-a adus aminte de cearșafuri (Cearșafuri)
Migala cu care le așterneai, doar să fremete apoi sub năravuri
Lună ești plină de zile azi, îmi spargi fereastra, te scurgi pe glafuri
La mine-n pat, din nou să cazi, să mă ții treaz, să-mi furi iar ceasuri
A venit toamna, te-a luat de acasă, ai plecat
Focul arde, casa-i rece, ‘s în păcat, nu-s împăcat
Doar chipul tău prelung, iubito, lasă-l aşa cum e rezemat
Între două bătăi ale inimii mele, ritmul ăsta e blestemat

Spune-mi, dacă te-aș prinde-ntr-o zi
Și ți-aș săruta talpa piciorului
Nu-i așa că ai șchiopăta puțin, după aceea
De teamă să nu-mi strivești sărutul?
(Da, da)

Oh, oh, oh, și
Oh, oh, oh, și, mor

A venit toamna, ți-am rătăcit trupu-ntre gânduri iară
Și orice cui le bagă-ntre scânduri, până când uită că poate zboară
Se face seară, orizontul coboară, orașu-și ridică cartierul spre lună
Sunet de fier, de cabluri întinse, umbrele noastre încep să apună
Încet, s-adună în cerc să-mi spună, fantomele mele, cu ce-am greșit
Și coala să cheme cuvinte captive în creioane cu mine ce le-am teșit
Te mâzgălesc din amintiri, las mintea să te țeasă
Și-mi face rău că uit ce-i rău, și-mi ieși tot mai frumoasă
A venit toamna, mă pierd în fum de frunze arse
În rugina din vie ce doru-l învie, când cerul se ține de farse
M-ascund de farisei când încă mai sper, încă am idei
Da’ nu mai sperii la anii mei, n-am teamă de ele că n-au temei

Oh, oh, oh, și
Oh, oh, oh, și, mor
Ah, ah, oh, oh
Ah, ah, oh-oh, oh