De două mii de ani versuri

Versuri Daniel Briciu – De două mii de ani lyrics

De două mii de ani se aude o voce
Când mai puternic, când doar un ecou.
Mireasa mea! Mult nu mai e și iată:
Curând, curând, Eu voi veni din nou.

Cuvintele ce ți le-am spus în noapte,
Acolo, în grădina Ghetsimani,
Nu și-au pierdut puterea nici o clipă,
Și au rămas aceleași peste ani.

Ți-am spus atunci că-n vremea de pe urmă
Fărădelegea se va înmulți,
Și-n inimile celor nestatornici
Sublima dragoste se va răci…

Păcatul a ajuns azi o virtute
Să fi curat si sfânt e demodat.
Lumea își alege idoli ca modele,
Pe când pe Mine în iesle, m-au uitat…

Sodoma și Gomora, s-ar ascunde,
S-ar rușina de ce se întâmplă azi,
Dar tu păstrează-ți haina nepătată,
Veghează de pe stâncă să nu cazi…

Mi-am dat viața, că să ai viață,
Și sângele pe Golgota-am vărsat.
Și te doresc cu-o gelozie sfântă
Departe de-ntinare și păcat.

Te vreau lumină, într-o lume oarbă,
Și sare, într-o lume fără gust
Te vreau o călăuză pentru alții,
Pe drumul mântuirii cel îngust…

Când zorii mântuirii se arată,
Și noaptea de păcat e pe sfârșit,
Veghează în tăcere, și așteaptă…
Cu vasul plin și cugetul sfințit.

Ajută azi pe cel e-n nevoie,
Împarte pâinea ta cu cel sărac.
Și-n dragoste îmbracă pe orfanul
Ce stă la colț de stradă, dezbrăcat…

Adu-ți aminte de-ale Mele fapte,
Când printre voi umblam că pământean,
Nu fi levit, nici preot fără milă,
Ci fi și tu un bun samaritean,

Eu știu că-i greu ca să trăiești în lume,
Și să-ți păstrezi credința ce-ai primit…
Dar îți voi da putere în orice vreme,
Să biruești cum Eu am biruit.

Eu văd c-adesea ești batjocorită,
Lovită, și hulită de dușmani.
Dar ce frumoasă-i jertfa ta privită
De-aici de sus, din noul Canaan.

Da, știu, ce simți…Și văd a tale lacrimi…
Căci sunt cu tine-n fiecare pas.
Și când ți-e greu, Eu îți ridic povara,
Din brațul Meu, nicicând n-am să te las.

Am pus un înger să stea lângă tine
Atunci când treci prin valea de încercare.
Iar lacrimile ce le verși, știi bine…
Le voi preface în mărgăritare.

Vor încerca furtuni să te-nspăimânte,
Lovind mereu corăbioara ta
Dar să privești în Golgota, pe munte,
Și marea de încercare, va tăcea!

De-ai știi cum urlă valuri înspumate,
Și cum cel rău pândește ca un leu…
Dar nu te teme, peste-acestea toate
Veghează mâna Mea, de Dumnezeu!

Iar în curând, când peste lumea-ntreagă,
O mare încercare va veni.
Pe brațul Meu, vei fi în siguranță,
De marele necaz, Te-oi izbăvi.

Puțin mai e din noaptea-ntunecată,
Mai rabdă doar puțin
De dragul Meu, căci iată
O răsplată minunată,
Ți-am pregătit-o aici în cer,
Chiar eu…

Aici în slavă, este sărbătoare,
Oștirile cerești s-au pregătit.
Așteaptă doar a trâmbiței strigare,
Să te primească în Raiul strălucit.

S-a-mpodobit tot cerul cu splendoare,
Și îngerii se bucură nespus.
Cu ei, și Eu aștept cu nerăbdare
Măreața zi, cea fără de apus.

Pe nori de slavă, Voi veni spre tine,
Și în văzduh apoi ne-om întâlni,
Și v-om zbura spre zările senine
Spre veșnicia care va veni.

Uitate vor fi lacrimi și suspine,
Dureri și boli, nicicând nu vor mai fi.
Ci pace, fericire și iubire,
Ne-or însoți-n eterne bucurii.