Descântec versuri

Versuri Cuibul, Igori Dinga & Lidia Scarlat – Descântec lyrics

E rece pe sub picioare
Când merg pe note, pe note goale
Pe “Da” diezuri, pe “Nu” minoruri
Bemol subsoluri, pe noi majoruri
Pe panorame, pe ochi în rame
Pe albe-ecrane, pe miezuri goale
Pe cartiere cu săli de Dame
Unde-am rămas noi citind în palme

Inima s-ar putea rupe din noi
Cerul va seca apa din ploi
Gol e dorul, vrea înapoi
Sparge vraja pusă între noi

Îți scriu o scrisoare pe harta de tramvai
Cântând despre tine și-acea lună de mai
Ca aerul ce-noată pe sub stele lipsit de armonie
Trăgând în jos de ele
Le-neacă, le calcă în picioare, le scuipă și le rupe
Le-aruncă păsărilor mute ce vor să zboare mai sus de nori
Chiar dacă știu c-acolo se-ajunge rareori

Inima s-ar putea rupe din noi
Cerul va seca apa din ploi
Gol e dorul, vrea înapoi
Sparge vraja pusă între noi

Cvartale de seară ne amintesc de vară
Mă plimb pe-ale tale cărări și trotuare
Iar mâinile dansează, în aer desenează
Cu pene și cu plumb la alte lumi visează
Fac un pas fără compas, ușor,
Strâng în buchet parafraze și flori
Adaug scrisoarea pe harta de tramvai
Și le trimit spre tine înapoi în luna mai

Inima s-ar putea rupe din noi
Cerul va seca apa din ploi
Gol e dorul, vrea înapoi
Sparge vraja pusă între noi