16 versuri

Versuri Cucu – 16 lyrics

Sunt în fața casei tale c-un buchet de flori
Ești la balcon, te uiți la mine, aș vrea să cobori
Nu știu ce să mai cred
În ochii tăi iar mă pierd
Și totul, l-am luat doar de bun
Am preferat să scriu versuri decât să te mai sun
Nu știu dacă asculți, poate crezi că sunt nebun
Și îți mai spun o dată ce ți-am zis și pe album
Voiam să cred că drumul nostru e predestinat
Dar tu ai aruncat, ce putea fi reparat
Greșeai atât de mult, până și tu te-ai săturat
Acum sunt împăcat, că totul s-a terminat
Voiam să cred că drumul nostru e predestinat
Dar tu ai aruncat, ce putea fi reparat
Greșeai atât de mult, până și tu te-ai săturat
Acum sunt împăcat, că totul s-a terminat
Tiparele se schimbă
Și cel mai dureros e că nu recunoști nici omul din oglindă
În continuare tind să
Repet greșelile și trecutul o să mă prindă
Ți-aș aduce un buchet, să ții petale în sertar
Are cine să-ți aducă destule dar golu-i clar
Te forțezi să fugi de mine, oricum n-o să mă întorc iar
Am rămas c-un gust amar și scârbă într-un final
Voiam să cred că drumul nostru e predestinat
Dar tu ai aruncat, ce putea fi reparat
Greșeai atât de mult, până și tu te-ai săturat
Acum sunt împăcat, că totul s-a terminat
Voiam să cred că drumul nostru e predestinat
Dar tu ai aruncat, ce putea fi reparat
Greșeai atât de mult, până și tu te-ai săturat
Acum sunt împăcat, că totul s-a terminat

Scris de: David Cucu / Matteo Anghel