Abstractizare versuri

Versuri CRT – Abstractizare lyrics

Viața-i ca un tablou cu multe griuri colorate
Amintiri vesele presărate prin mediocritate
Prin comparație le fac mai dese și mai vii
Ai putea să le pictezi cum vrei tu dar nu știi
Cum să nu ajungi murdar pe mâini până termini
Doar așa poți schimba ceva ce nu pare simplu
Și până la urmă determini
Că cel mai mare inamic al tău rămâne timpul
Mintea-mi colorează blocurile gri
Creează răsărit din apusș dăinuie amintiri

Privighetori în zbor evadează din ale minții închisori
Copaci cu flori multicoloriș nuanțe ce au fost uitate
Luminează străzile mai tare decât soarele
Pictează în zare păsări călătoare
Dau culorile apusului și căldura răsăritului
Mă fac să uit de răcoarea seriiș de fantomele trecutului
Acceptarea e doar prima fază a tratamentului
Muzica din căști îmi fură liniștea momentului
Îmi schimbă privelișteaș mă face să văd pajiștea
Să-mi acopăr nelinișteaș să uit grija
Frica te ferește de viațăș nu de moarte
Te-ai obișnuit să lași fapte neterminate
Nopți cu griji neîcetate acum par departe
Persoane fără de care nu puteai să trăiești sunt distante
Sentimente ce te modelau acum sunt uitate
Aruncate după vechi principiiș stereotipii
Peisaje colorate ce acum par moarte
Ca luna-n noapteș e departe
Gânduri plecate

Pe solul umed și rece un felinar bate
Că e ploaie sau roua diminețiiș aceeași concluzie
Consecința e doar rodul minții tale
Si totuși timpul treceș liniștea nopții tot apare
La finalul unei zile gălăgioase cu soare
Ca iarna dupa ultima ploaie de toamnă
Amarăș care te-a prins iar pe afară și e seară
Zgomotul unei mașini ce trece pe șoseaua goală
Printre bălțile cu apă și totuși e acalmie generală
Și timpul treceș nu te așteaptă
Și orice ai face el tot te lasă rece