Corintieni & Marcel Iureș - versuri

Versuri Corintieni & Marcel Iureș – lyrics

De-aș vorbi toate limbile oamenilor și pe acelea
ale îngerilor, fără iubire nu sunt decât
un clopot dogit sau niște talgere țipătoare.
De-aș avea darul profeției și aș cunoaște toate tainele
și tot ceea ce este știut, de-aș avea credința nemăsurată
ce mișcă munții din loc, fără iubire nu sunt nimic.

De mi-aș împărți toate bunurile ca să aibă ce mânca săracii,
de mi-aș da ca o ofrandă trupul ca să fie ars pe rug,
fără iubire faptele mele nu slujesc la nimic.
Iubirea e răbdătoare, iubirea e plină de bunătate,
iubirea nu pizmuiește, nu se-mbufnează,
nu se umflă de mândrie, nu-nfăptuiește nimic necinstit,
nu caută câștig pentru sine.

Nu se acrește, nu vămuiește răul,
nu se bucură de strâmbătate, dar se veselește de adevăr.
Iartă totul, crede totul, speră totul, suferă orișice.
Iubirea nu dispare niciodată.
Profețiile vor avea un sfârșit, darul limbilor va înceta.
Știința va fi depășită.
Căci cunoaștem nedesăvârșit și facem profeții nedesăvârșite.
Dar atunci când desăvârșitul va fi înfăptuit,
tot ceea ce este nedesăvârșit va fi înlăturat.

Când eram copil vorbeam ca un copil,
gândeam ca un copil, judecăm ca un copil.
Când am ajuns în puterea vârstei am lepădat purtarea copilărească.
Acum vedem ca într-o oglindă niște contururi șterse,
atunci vom vedea lucrurile din față.
Acum cunosc nedesăvârșit, atunci voi cunoaște
desăvârșit cum am fost și eu cunoscut.
Așadar aceste trei lucruri rămân: credința, speranța și iubirea.

Dar cel mai mare dintre tustrele este iubirea.