Sub un petic de cer versuri

Versuri Corina Chiriac – Sub un petic de cer lyrics

Orice om într-o zi poate a lăcrimat
Eu de când mă cunosc am crezut și-am sperat
Când afară ploua m-așezam lângă geam
Și priveam înspre nori până îi risipeam
Și din soarele nou îmi făceam partener
Hoinărind amândoi sub un petic de cer
Fericită că văd că ascult și că sunt
Și așa am învățat să surâd și să cânt

Mai departe-am crescut ca un lujer de dor
Ca o floare de cânt pe un mare răzor
Laolaltă cu crini mărăcini și trifoi
Îndoită de vânt și bătută de ploi
Ispitită de visul cu miez de păcat
Îndemnată de umbre și tot s-a-ntâmplat
Că nici vântul nici ploaia nimic nu m-a frânt
Și așa am învățat să mă-nalț și să cânt

Pentru că m-a iubit și-ntr-o zi a plecat
Pentru că l-am iubit însă nu l-am uitat
N-am știut nici să plâng nici să râd n-am putut
Am cântat doar mai trist apoi mi-a trecut
Poate mi s-a părut poate a fost așa
Poate cântecul lui nici nu mă va chema
Dar ciudat câteodată un simplu cuvânt
Mi-l aduce-napoi și atunci iar îl cânt

Pentru c-am învățat cum să sting un blestem
În șuvoiul țâșnit dintr-un singur poem
Și-am știut cum să sparg și zăgaz și zăvod
Să-mi pun aripi de vis și cu ele să zbor
Până-n soare să iau numai două săgeți
Și din aura lor se aprind dimineți
Pentru mine și pentru bătrânul pământ
Înțelegeți de ce vă iubesc și vă cânt