Trebuie să vorbim versuri

Versuri Cojo & Yasmin Petroșanu – Trebuie să vorbim lyrics

Te iubesc
Și ți-o spun destul de rar
Sau uneori prea des?
De data asta nu țipa si n-o să țip nici eu promit să mă abțin
Nu sunt obișnuit deloc să mă deschid
E diferit mereu ce spun de ce voiam să-ți zic și
Cand ies toate afară mi-aș dori de fapt să-ți spun ce simt
Să știu ce simt, ce încerc să-ți spun
Cum să-ți transmit

Te rog, te rog, te rog, ascultă-mă!

Te-ascult, tu chiar mă iei de prost pe față?
Mă manipulezi să faci din mine un sclav la tine-n casă?
Te trezești tu să-mi ții mie predici despre emoții când acum suntem ok și acum îmi iei la rand toți morții?!
Am schimbat tot pentru tine, și viața și ritmul
Am pus boundaries, să nu ne strice nimeni filmul,
Am dat unfollow la foste, chiar și-alea care-s ok
Și tot mă f*ți la creier „sigur nu-ți scrie nimeni, Andrei?”
De ce tre’ să-ți rezolv eu toate nesiguranțele?
Nu-s tac-tu nici mă-ta, să trag eu toate ponoasele
Voiam să ma simt și eu bine cu tine odată
Și iar facem terapie fiindcă ești tu complexată
Mi s-a luat în morții mei de crize si de harfe, vreau copii cu tine!
Tu te compari cu toate proastele?
Și nu mai băga totu-n seamă, fii un pic mai curajoasă și mai uită-te în oglindă să vezi cât ești de frumoasă

Te implor
Ultima dată
Să mă asculți
Până la capăt
Uita-te cât sunt de calmă, nu încerc să te atac,
Încerc să-ți spun ce simt, încerc să nu mai tac
Când îmi explici tu pas cu pas cum le rezolvi tu ca bărbat, eu
Doar te ascult. Și de la cap.
Îmi pare rău că simți că te manipulez, doar incerc să-ți spun că nu e așa simplu cum crezi
Nu pot să bat din palme și să uit de tot
Și atunci când țipi la mine, crede-mă că n-ajută deloc
Nu ți-am cerut niciodată să-ți schimb viața pentru mine,
Ti-am spus ce-aveam nevoie, ți-am spus ce vreau cu tine,
Când mințeai și te rugam „te rog să nu m-amăgești”, credeai că dacă nu-ți bagi p*la-n ea nu poți să mă rănești?
Știi cât e de umilitor să primești in sfârșit ce ceri după ce ai implorat și ai așteptat și ai continuat să speri?
Când puteam să-mi bag picioarele,
Mamă ce familistă! Pân’ la boundaries eram o altă t*rfă de pe listă!
Și pe bune? Unfollow? Asta ai înțeles? Îți suna telefonul noaptea și tu-mi zici că exagerez?
Mi-ai bagat toți morții în casă fiindcă tu gândești modern
Și te f*t la creier când te întreb, dar tu te-ntrebi de ce mă tem?
De ce nu mai sunt la fel de caldă cum m-ai cunoscut?
De ce mă compar într-una și-mi văd corpul așa urât?
De ce sunt deconectată, în morții mei, și când mă f*t?
Cum crezi tu că aș mai putea să fiu ca la început?!
Vrei copii cu mine?
Dar la ce-i bună o mamă care plânge în pumni sperând ca cineva-nsfârșit s-o vadă?
Vreau un copil cu tine,
Dar la ce-i bun un tată care i-a facut cu mă-sa doar din teama să n-o piardă?
Îmi pare rău,
Dar nu pentru ce simt.
Că ți-am spus totul plângând
Și n-am putut să te deschid.