Charles Aznavour - versuri

Versuri Charles Aznavour – lyrics

Vă vorbesc de un timp
Pe care cei mai tineri
Nu au cum să-l cunoască
Montmarte de pe-atunci
Își agăța liliac
Până sus la ferestre.
Și-ntr-un biet adăpost
Care cuib drag ne-a fost
Am petrecut nopți albastre –
Acolo ne-am văzut
Eu fiind mai flămând
Iară tu pozai nud.

La Bohème, la Bohème,
Ce fericiți și tineri eram
La Bohème, la Bohème,
Abia dacă mai și mâncam.

În jur prin cafenea
Mai eram vreo câțiva
Ce-așteptam gloria.
Și deși stâmtorați
Mai mereu nemâncați
Visam tot la ea.
Iar prin câte-un bistrou
Mai vindeam un tablou
Pentru o masă caldă –
La sobă ne strângeam,
Poezii recitam
Și de iarna grea uitam.

La Bohème, la Bohème,
Cât de frumoasă puteai să fi
La Poème, la Poème,
Iară noi toți eram genii.

Mi se-ntâmpla frecvent
Pictând pe șevalet
Nopți întregi ca să pierd
Încercând să îndrept
Conturul vreunui piept
Sau al unei coapse.
Iară zorii veneau
Împreună ne-aflau
La o cafea cu frișcă –
Istoviți, dar vrăjiți,
De tot îndrăgostiți
Și noi doi ne iubeam.

La Bohème, la Bohème,
Doar douăzeci de ani aveam
La Bohème, la Bohème,
Și doar cu aer ne hrăneam.

Cândva din întâmplare
Mă aflam în plimbare
Pe la vechea adresă.
N-am mai recunoscut
Mai nimic din trecut
Nici un zid, nici o strădă.
Colo sus, pe o scară,
A fost odinioară
Vechiul atelier –
Montmarte e stringher
În acest nou decor
Și fără liliac.

La Bohème, la Bohème,
Atât de tineri și de nebuni
La Bohème, la Bohème,
Departe sunt cele minuni.