Focul inimii versuri

Versuri Cezărel Zugun – Focul inimii lyrics

Iubesc ce-am dat cândva uitării
Că pe atunci noroc nu am avut,
Când inima-ți batea nehotărâtă
Iar eu eram puțin, cam încrezut.

Toamna ‘ncepea să coacă rodul
Dat pe pământ de bunul D-zeu,
Când ochiul mi s-a dus spre tine
Crezând că ai să fii al meu trofeu.

Însă, n-a fost ușor s-o cuceresc
Cum eu în minte mi-am propus,
Când am primit refuz la întâlnire
Simțindu-mă în viața ei intrus.

Mult timp am stat cumva retras
Dar, fără a putea să-i uit făptura,
Degeaba am legat false prietenii
Că doar de la ea-mi venea arsura.

Și focul inimii mocnea neîncetat,
Făra găsi soluții pentru-a fi stins,
Până-ntr-o zi când ea m-a invitat
La teatru, simțind că nu-s respins.

Și de aici până să ne îndrăgostim
N-a fost decât o scurtă perioadă,
Iar pe iubirea noastră de poveste
E dragoste, e viață ce a dat roadă!