Sacrificii versuri

Versuri Cedry2k – Sacrificii lyrics

[Strofă]
Din fașă, eram ceva de groază, ca Hitchcock
Visam să reprim sifoane, cu orice mijloc
Deși-s slab pentru lupte, pentru brute am mai multe
Surprize ca Andreea Marin… Neplăcute!
Din teneși, eram ceva de speriat ca Peleș
Vere, și nu sufeream neam, curcan, ca Peneș
Deși cam leneș, acum am cunoștințe
Să-i ard cum trebuie, ca de Ziua Recunoștinței
Spărgeam geamuri, mingi de 35, semințe
Ignoram cerințe, falsificam adeverințe
Copii sinceri și zglobii, n-au irosit o zi
Strângând timbre și fobii, tre’ să știi
Că rupeam maidanu-n 2, chiar să ningă sau să plouă, sau să frigă
Frate, nouă nu ne era frig, sau frică
Vasăzică, ne găseai c-o sticlă de citirică
Filozofând, cică, de fotbal și păsărică
Chestii și socoteli cu Mutu, Cristi și Bogdănel
Golăneli, beții și ciondăneli
Până se stingeau luminile
Neață mă trezea cocoșul, de ziceai că m-am culcat cu găinile
De mic, visam să leșin smardoi
Puteai s-aduci chiar și-un smartrei, tăbăram pe amândoi
Că-mi curge prin coaie, răutatea lui tataie
Și demnitatea câștigată-n atâtea războaie
Mi-aduc aminte, când m-am așezat la birou
Concentrându-mi toată forța psihică-ntr-un stilou
Atent ca un ziarist, la primul său articol
A 2-a zi, când l-am citit din nou, mi s-a părut ridicol
Dobrescu făcea beat-uri ca-n State
Și texte atât de grave, că meritau în bitum gravate
Carbon, Deliric, II-Zece, Nwanda și cu DOC
Alnak, Hăitașu, Paul, Herbert, eu și cu Smog
N-am cerut păreri niciodată
Mai ales de la genul de oameni ce par serioși, când se-mbată
Auzeau și se uitau, ca tâmpiții
Bălmăjind ceva de B.U.G, Familia și Paraziții
Strâmbau nasul, percepând versurile
Că nu țineau pasul cu ele, și nici nu le vedeau sensurile
Coincidențe, multe, ajung să mă-ngrijoreze
11 septembrie, Toto mixa ipoteze
N-am scris istorie, n-am prins nici glorie
Dar fiecare victorie, mi-a rămas în memorie
Probabil că, de-afară, pare mare damblageală
Să urli 15 ani, într-o liniște mormântală
Mai nou, e total pe dos, după capul tău
Să mă-ndepărtez de rap, și de tot ce-mi face rău
Nu mă interesează de cine mă-ncadrează la artă
Cine mă ceartă, sau mă umple de slavă deșartă
Fiindcă aceiași ce nu voiau să-și bată capul
Să-mi priceapă rapul, azi n-o să conceapă faptul
Că dacă mai scriu, câte-un rând
E pentru că pofta trece gătind, dar tot pofta vine mâncând
Și n-am știut să fiu tare, printre tentații
Și-am rănit sentimente, pentru niște senzații
Realizând, când astea aveau să se termine
Că nu-i nimic mai valoros, decât viața-n sine
Că orice alt deliciu, poezia-i practic viciu
Și, ca orice slăbiciune, își va cere sacrificiu
Nu-i nimic mai greu, decât să câștigi clinciul
Că-n afară de Scriptură, n-ai niciun indiciu!
E de-ajuns un simplu artificiu-ntr-un litigiu
Să eviți pușcăria, sau să scapi de ospiciu
Dar conștiința te bate cu biciul, și de supliciu
Nu mai scapă, de-alde Popoviciu sau Patriciu