Linii subțiri versuri

Versuri Cedry2k – Linii subțiri lyrics

[Strofă]
Cât e de dificil să te edifici? Exact
Ce vrei, și ce ești dispus să sacrifici, de fapt?
Poate fi timp puțîn
În care tre’ să vezi cu ochiul liber, sute de mii de linii subțiri
Și tre’ să te temi de conștiință, nu de zeu
Tre’ să ai încredere în ține, și credință-n Dumnezeu
Și, chiar dacă ești soldat, n-ai arme mereu
N-ai AMR-u, frate, de-aia ți-e foarte greu
Să vezi diferența, dintre propagandă și profeție
Onestitate și falsă modestie
Demnitate și mândrie, realitate și fantezie
Sau teatru-n acte și poezie
Uită-te, man, în jur, succesul nu-i numai de bun augur
Efectul a faptu’ că ai bani, poate fi mai dur
Fii mai matur, sau sfârșești cu cuțitul la gât, și pula la cur
Știu golani, ce-au dat mai multă marfă decât Carrefour
Și pot să remarc subtil, că dacă bagi un kil de vin, e bun
Dar dacă mai bagi și-un pill, devii nebun, și n-ai cum s-o mai arzi util
Dacă nu ești credincios și o arzi umil
Mai rămâne și varianta: c-ai coaiele prea subțiri
Niciodată n-am avut idoli
M-aș fi simțit ridicol
Într-un infim rol de discipol
Familia, conștiința, școală, stresul
Frații, stradă, eșecul, succesul
Toate-ți asigură-ntr-un fel, sau altul, progresul
Bineînțeles, dacă le-acorzi interesul
Că lumea e-un spital de drogați
Fiecare avem filmele noastre, pișa-ne-am pe-ale celorlalți
Fii deschis, ca mentalitate
Da-i o linie fină-ntre toleranță și iresponsabilitate
Și când eram tineri, fumam doar vineri
Mai târziu o ardeam cu dealeri, ardeam kile
Demonstrând, uneori, că viața-i ca-n filme
Începe comedie, da-n timp constați că-i thriller
Deci bagă-n tine pastile, și chiar bile
Dar nu mai aștepta nimic, de la viitor, copile!
Tu zici că legalizarea-i o soluție?
Eu zic că nu ne(-a)parat, ca Armata la Revoluție
Sunt pentru tolerarea ei, chit că te superi tu
Da’ știu că reclama la români prinde, ca Super-Glue
Și eu sunt antidrog, în ce mai practic mod
Practic sunt anti-tot, și tot n-am antidot
Pentru atâtea care ne macină
Asta pentru că Dumnezeu ne-a dat la toți o sarcină
Dar dracii mă distrag, la fiecare pagină
Șoptindu-mi să-nchid cartea vieții, și s-o las în paragină
Că, oricum, credința-i pur teoretică
Și Diavolul se împrăștie, prin progresie geometrică
Orice om caută o portiță, să se mintă
Și atunci când vede-o oportunitate, profită…
De ce te faci, că nu știi unde bat
Ca și cum cel de care vorbesc, n-ai fi și tu, de fapt?
Trecutu-i un bumerang ascuțit
Întorcându-se și lovindu-te în cap, când te-aștepți mai puțin!
Și-n timp, înveți că nu poți păcăli timpul
Gândește repede, să poți gândi simplu
Și zi dac-atârni pentru hârtii să-ți ajuți familia, sau doar să-ți atârni bling-bling-uri
Sfârșind sigur, prizonierul propriei mândrii-n tripuri
Din care nu mai prea poți ieși singur
Deci crede și nu-L cerceta, pe Cel Ce te-a generat
Sau cercetează până vei ceda iluziei de nevoie, pe care ei o proiectează-n mintea ta
Că toți suntem target-uri, pentru supermarket-uri
Superficiali, super-viciați, totu-i relativ
Și totuși, toți vrem tot la superlativ
Instinctul face soldați să lupte nativ
Dar motivația-i face superactivi
Carnivori însetați ce beau din cupe, captivi
În 7 păcate, ce-i fac, de fapt, să lupte tardiv