Alchimia veninului versuri

Versuri Cedry2k – Alchimia veninului lyrics

[Intro]
Facem Records, ya! Alchimia Veninului… Partea-ntunecată a Armadei…

[Strofa 1]
Sunt deconspiratorul, celor care-și ascund chipul sub măști
Vin să-i demasc, imediat ce-aud beat-ul în căști
Media continuă să dea cu VIP-uri în proști
Tre’ să recunoști, prietene, și tu-i urăști
Când vezi cum li se rupe pula, că orice balanță va fi ruptă
Nu tre’ să fii psiholog, să vezi ca prin lupă
Falși creștini, ce și-au trăit viața că fiind în luptă
Cu ceilalți, și-acum sunt speriați de ce va fi după
E o fugă neîntreruptă, după dealeri de dava
Maniaci refulați din CNA
Deputați escroci, deputați uitați de DNA
Îi vrem definitiv în Infern
Secați etern, de-un infinit chin intern
Deliberăm, dar nu-i eliberăm, nu le dăm drept de apel
Sau vreun drept de alt fel, de altfel, Cedrea conduce acel
Complet de judecată, ce-n prima instanță îi privează
Complet de judecată, ca o tumoare la metastază
Sunt acuzarea, la procesele lor de conștiință
Privindu-i tăcut, făcându-i să se teamă de sentință
Făcându-i să se teamă de neființă
Când se roagă la Dumnezeu, dar Dumnezeul lor mi-e martor, n-au credință
Și-n consecință, condamn rechini la detenție
Pe viață-n lagăre de concentrare a atenției
Asupra intervenției, pe căi de atac, extraordinare
A celui mai sadic maestru de ceremonii funerare

[Refren]
Zi-mi cine! Cine-l mai crede pe președinte?
Și cine se prinde, că doar de noi depinde
S-aflăm: cine, cine ne minte? Cine pretinde
Că poa’ să ne reprezinte și ne vinde? (Uh) Cine mă simte?
Zi-mi cine! Cine-l mai crede pe președinte?
Și cine se prinde, că doar de noi depinde
S-aflăm: cine, cine ne minte? Cine pretinde
Că poa’ să ne reprezinte și ne vinde? Cine mă simte?

[Strofa 2]
Trăim sub dictatură, sunt binecuvântat de natură
Cu genul de geniu, ce arde încet, generând căldură
Las 10 degete să-alerge pe tastatură
Refuz să sec, secătură!
Scuip câte-o picătură de cianură
Și venin, pentru fiecare din guvernanții ăștia muiști, care ne fură fără măsură
D-aia, șobolani de birou fac spume la gură
Când scuip adevărul, prin cea mai pură formă de literatură
D-aia, inchizitori de cultură ne vor sub cenzură
Țintind sub centură, că o târfă nesătulă
Dar scuipă toți, bucăți de dantură, imediat ce îndură
Câte-o lovitură precisă, trimisă fix în plină figură
N-au nici o pasiune, de parcă-au înghițit bromură
Și orice viziune a lor despre artă-i fix obscură
N-au nici rațiune, educația lor fiind tot nulă
Mi-am ales, ca misiune, să-i vindec prin tortură
Îi strivesc de bordură, chit că n-am alură
Și nici nu impresionez prin postură, dar de mic port ură
P-ăștia, ce-o ard aiurea, cu dezinvoltură
Nu judec pe nimeni, le dau direct o sentință dură!

[Refren]
Zi-mi cine! Cine-l mai crede pe președinte?
Și cine se prinde, că doar de noi depinde
S-aflăm: cine, cine ne minte? Cine pretinde
Că poa’ să ne reprezinte și ne vinde? (Uh) Cine mă simte?
Zi-mi cine! Cine-l mai crede pe președinte?
Și cine se prinde, că doar de noi depinde
S-aflăm: cine, cine ne minte? Cine pretinde
Că poa’ să ne reprezinte și ne vinde? Cine mă simte?