Pe banca noastră veche versuri

Versuri Carmen Florentina – Pe banca noastră veche lyrics

Pe banca noastră veche, sub teiul înflorit,
Stăteam noi mână-n mână, și timpul ne-a oprit.
Acum e doar tăcere, și frunza cade lin,
Dar inima-mi te strigă, cu dorul ei senin…

Revino iar, să stăm ca ieri,
Să ne iubim fără dureri.
Acordeonul să ne cânte,
Și dragostea să ne încânte…

Pe banca noastră veche, am scris cu degetul
Pe lemnul ud: „Te-aștept mereu, cu sufletul…”
Și vântul mi-a răspuns cu glasul tău tăcut,
Dar tu erai departe… și totuși, ai știut.

Pe banca noastră veche, când toamna va veni,
Voi pune o floare albă, și ea va înflori.
Și dacă pașii tăi se-opresc din nou la mine,
Vom scrie altă poveste… cu suflet, și cu tine.

Pe banca noastră veche, te-aștept în zori cu rouă,
Cu sufletul deschis, cu dorul ce nu plouă.
Și dacă vii, iubirea va înflori în suflet iară,
Ca teiul ce renaște… în fiecare primăvară.