Labirint versuri

Versuri Carbon A.S. Narcobranco – Labirint lyrics

Cu mulți ani în urmă m-am întovărășit cu un subwoofer
Mi-a povestit atâtea încât am început să sufăr
Mi-a spus mintea ta e ca un cufăr
Deschide-te caută-te
Găsește-te apoi analizează-te
Lucruri bune păstrează-le relele aruncă-le
Zilele sunt precum clipele trec repede trăiește-le
Amintiri urâte șterge-le exemple bune urmează-le
Idei constructive ce mai stai pune bazele clădește-le
Am ridicat capacu’ când vocea lui îmi răsuna în ureche
Și-ntr-un colț am găsit o carte era cea mai veche
Am șters praful de pe copertă și am deschis-o
Cartea se numea copilăria mi-am amintit că eu am scris-o
Am recitit pagină cu pagină imagini ce mă macină
Ca o casă bântuită de stafiile trecutului în paragină
Retrăiesc momente un copil simplu-n sandale
Dau timpu’ înapoi la vârsta când hoinăream pe maidane
Priveam viața cu inocență și indiferență
Cu multă decență mai puțină decadență și violență
Ar fi o singură diferență dac-aș putea să rescriu
Să fiu acel fiu ce nu suferă că tatăl său e o absență
O prezență imaginară o existență spirituală
Îmi doream ca evidență-n memorie măcar o coardă vocală
Închid această carte și-o las în colțu’ său
Și deschid următoru’ volum și-acesta plin de praf

Caut porți și ferestre
Caut voci să-mi dea de veste
Mă caut îmi dau teste
Să găsesc ieșiri e-o poveste
În care orice pas este o căutare sunt fără scăpare
Rămân închis în propria mea închisoare

Caut porți și ferestre
Caut voci să-mi dea de veste
Mă caut îmi dau teste
Să găsesc ieșiri e-o poveste
În care orice pas este o căutare sunt fără scăpare
Rămân închis în propria mea închisoare

Tot eu în ani de liceu un fel de derbedeu
Fără să fiu zmeu totu’ se raporta la egoul meu
Eram eroul meu mă credeam în stare să-mi iau lumea-n cap
Să nu-mi pese de nimic să fac numai ce vreau să fac
Au apărut tentații fete ce se credeau drăguțe
Ce spuneau
Băgam liniuțe vu bani mărunți să fac puțin mai mulți
Ce câștigam dădeam pe casete așa o ardeam pe atunci
Credeam că alcoolul m-ascultă
Și-i ziceam auzi băi brută tăcută
Te beau până când o să-mi stea limba plută
Vedeam în vicii delicii ce cereau sacrificii bănești
Mama îmi spunea
Nopți de bucurești au devenit zile și zilele nopți
Să nu te miripe-ntuneric vampir în zori un martir
Stări de sictir exaltări ezitări remușcări
Deseori am făcut schimbări total pierdut în căutări
Trecut prin multe lecții de viață multe direcții
Realizări și decepții m-am dat cu capul de toți pereții
Căutam refugii perfuzii spirituale să scap
Ca și acum citeam o carte sau ascultam hip-hop

Mi-am zis că-n erupții de rime pot cuceri munții
Din spatele frunții mesajul meu cult cultivă inculții
Să-ncalț desculții să mă-nțeleagă și surdomuții
Am dese întrevederi cu mine și purtăm discuții
Subwooferu’ îmi vorbește eu mă caut în cufăr orbește
Oare ăsta e scopul vieții omu’ să caute cât trăiește
Întrebări întrebări și iar întrebări
Între bare în propria mea închisoare
Aștept la răspunsuri urmări
Aceleași stări aceleași premise am aceleași vise
De multe ori iau decizii și conștiința mă contrazice
Și fiecare crede că are știința că dacă zice ce zice
Prezice corect și se integrează perfect în matrice
Și pe zi ce trece parcă totu’ mă lasă mai rece
Extrage zece oameni și închisori vei găsi tot zece
Spun adio prezentului meu din studio
Ce devine trecut în prezentu’ tău când m-asculți la radio
Știu că și-acum cauți știu pentru că momentu’ e prea viu
Cartea asta n-are praf pe ea eu încă mai scriu