Monada versuri

Versuri Caramel Rust – Monada lyrics

Uneori, când mă gândesc, am observat că te gândesc pe tine,
În mintea mea te-ai întins confortabilă, şi zâmbeşti cu sâni goi.
Te adulmec în nări, te gust adânc, pe sub bolți palatine,
Mă contract, mă dilat, mă descânt să fac loc pentru noi.

Stimați turişti, în locul acesta a fost odată un om,
În mijlocul urbei, respira şi visa pe străzi – drept dovadă:
Aici a rostit-o dintâi – infinit şi suav palindrom!
Un doi ponderat, ce spre zi s-a topit în monadă.

E ciudat: mă trezesc și vreau să te spăl pe față
Privesc în oglindă și văd ochii tăi,
Te citesc printre iriși, din prefață-n postfață
Cum dospești în ocheade de sfinți buni și furi răi.

Imi amintesc când spuneam că orizontul converge
În suflarea ta caldă – borealul prin duh:
Alizeu transformat în scirocco ce merge
Din corduri afìne în scări lungi spre văzduh.

Ce orbire senină: miopia vastelor spații interioare,
Când te trezești locuit pe de-antregul de ea!
Te minunezi că a făcut din tine o sărbătoare
Și-nțelegi că minunea e ca ea să te vrea.

Iubita mea cu coapse transparente,
Spre care noaptea valuri sparg apele în două,
Curg pe asfințituri cu ceruri permanente
De dimineți frugale, ce vor o noapte nouă.

Prinși între timp și spații, rupând din ceți pe mare,
Busola fi-va dusă, compasul dispărut,
În dimineți ce doruri trăiesc în sărbătoare
De-nbrățișări tăcute, topite în sărut.

Iubita mea cu visuri dense, peste fire
Și lacrimi albe moi, ce curg printre cocori,
Te mai pierdeam prin zile: duminici de porfire,
Și te găseam din nou, prin suflet cu cicori.

Te-nchipuiam cu trena de lumină ca vița tămâioasă
Pe tâmple cu stigmate și-n duh cu zguduire,
Te despart în silabe, te recompun și mai frumoasă,
Ești cea mai nobilă șansă a mea la mântuire.

Să fim doi ca unul, dansând prin oraș,
Să-mi fii șeherezadă, să-ți fiu padișah.

Scris de: Ciprian Ursu