Veacul Ruinei versuri

Versuri Bucovina – Veacul Ruinei lyrics

A-ncărunțit domnița de-al ei tată-nchisă-n turn înalt,
Voinicul nu mai vine, căci gârbov e-acum,
Iar vânt din Miază-Noapte aduce-n suflet lacrima.

Vântul greu…Acvilon.

Povești s-au născut și-n povești au murit,
În lumea de basm nimic nu mai e etern.

Moartă-i Cosânzeana, morți sunt și zmeii,
Iar codrul e gri și tern.

Un singur loc cu nimic nu-i schimbat,
E-așa cum a fost, cu pământul făcut
Valea Plângerii, tristul tărâm,
De timp și de oameni temut.

Izvor de ruină și dor blestemat,
Melancolia aici domnește în veci,
Sufletu-ți plânge, amintirile-ți mor,
Prin valea mâhnită de treci.

De lăcrimezi crezând că e gata
Povestea basmelor care-au murit,
Nimic și nimeni nu-i mort pe vecie –
Revine la viață când e povestit.