Ploaia versuri

Versuri Ana Blandiana – Ploaia lyrics

Acum ar trebui să stau culcată
Și să ascult cu ochii arși de noapte,
Cum ritmic ploaia mi se toarce-n curte,
Cum vîntul, încîlcit în ea, se zbate.

„Ce obsedant de ritmic bate ploaia!“
Și-ntr-un tîrziu ar trebui s-adorm.
Și-n zori privind noroiul de pe uliți,
Mi-aș plînge moale traiul monoton.

Cîți ani sau cîte mii de kilometri
Sînt între mine și tristețea mea?
Vînt, poți să zgudui furios baraca,
Și, monotonă ploaie, poți cădea!

De zece zile toamna se jelește
Și totuși pe șantier nu-i nimeni trist.
La-ntrecerea de săptămîna asta
A cîștigat sectorul utemist.

Ne înmulțim mereu. Mereu vin alții.
Azi dimineață a mai sosit un tren.
Muncesc bătîndu-și joc de ploaia sură.
(Nici unul nu-l cunoaște pe Verlaine).

În schimbul ăsta terminăm canalul.
De mîine o să-nceapă betonarea.
Un tînăr oacheș, seara, după cină.
Mă roagă să-i explic ce-i plusvaloarea.

În noaptea asta udă ca o ploaie
Am scris întîiul cîntec comunist.
De zece zile toamna se jelește
Și totuși pe șantier nu-i nimeni trist..