Fiica Lunii versuri

Versuri An Theos – Fiica Lunii lyrics

Noaptea când răsare luna
Mândră, stranie nălucă
Val de abur în miez de noapte
Gând de ducă să aducă
Ochi de foc, suflare rece
Șoaptă—n tihnă, rătăcită
A noptii tainica făptură
Te—mpresoara fericita
N—ar fi negură—negrită
O fi gându’ blăstămatu’
O privire fulgerândă’n
Sufletu cel necuratu’
Pe pământ, prin foc și ceață
Apa—n stâncă se lovește
Fiica lunii dojenește
Și urzește, te ferește
Nu mai rătăci prin vale, peste dealuri peste munți
C—am să—ți stau aievea—n cale
Printre codrii cei cărunți
Și—am să—ți dau în miez de noapte
Taina grea să duci departe
Mersul lucrurilor sacre și a vieții peste moarte
Tu cea care întâmpini amurgul
Tu stăpână a nopții
Tu ce te plimbi pe norii din ceruri întunecate
Și reverși lumina peste pământul rece:
Ivește—te și zburdă!
Vuiește și înalță—te! Sălășluiește—n negura nopții!
Dojenește și urzeșteeeeeeee!
De—ar fi vreme de năpastă
Se năluce—n zori de zi
Și să varsa cătrănită
Peste—ntinsele campii
Pe pământ prin foc și ceață
Apa—n stâncă se lovește
Fiica lunii dojenește
Și urzește, te ferește!