Zi de iarnă versuri

Versuri Alexandru Macedonski – Zi de iarnă lyrics

Se-nnorează ceru-albastru
Nici o floare nici un astru
Căci și cer ca și pământ
Pus-au vara în mormânt

Toate frunzele-adorate
Zboară-n vânt amestecate
Corbi și ciori-nnegresc pe sus
Rândunelele s-au dus

Fulguiește de ninsoare
În pustiile ogoare
Urlă crivățu-n copaci
Vai de oamenii săraci

De la munte pân’ la baltă
Numai crivăț ce te saltă
Numai cer posomorât
Peste câmpul mohorât

Bătătura e pustie
De belșug și veselie
Și de-al verii cântec viu
Orice suflet e pustiu

Sus la stânele din munte
Pe zăpadă își fac punte
Lupi prădalnici și mișei
Vai de turmele de miei

Pestetot numai zăpadă
Ce s-adună în grămadă
Sau se-mparte-n fel de flori
Sub ai vântului fiori

Prin pădurea troienită
Nu e cracă nenflorită
Dar în loc de ghiocei
Pretutindeni e polei

De prin coșuri iese fumul
Ce mereu își trage drumul
Sub al iernii cer senin
Vai de cei fără cămin

Prin orașe umblă-n sănii
Fel de feluri de jigănii
Ce-năuntru nici nu-ncap
De samur și de sângeap

Tot prin falnice locașe
Își duc frunțile trufașe
Dar de nas de nu le-ajungi
Sub mănuși au gheare lungi

Viscol crivăț nu-i atinge
Soba-n veci nu li se stinge
Sunt boieri sau boieriți
Vai de oamenii cinstiți