Moștenire versuri

Versuri Aglaia Zamfir – Moștenire lyrics

M-am născut îmbrăcat
Cu fața de masă
Peste care ai vărsat
Într-un pat cald
Sufocat în lână
Spumă de algă
Rumeguș din moși strămoși
Fum gros de tămâie
Și miros dulce de cherestea
In casa asta pe pământ
In fine
La școală cu degetele pătate
De cretă amară
Piei lipicioase
Strigăte jenante
Cu ochi căutători
Animale domestice
Acum stau cu târșă
Să nu mi se ceară
La un moment dat ori un copil
Să-l dăm la școală
Ori să le dau înapoi creta aia
Ce am consumat-o
Am dat cu zarul de pereți
„Am” adică pers. I plural
Și am făcut pe tatăl nostru
Din nori și din soare
Din glodul tăbăcit
Peste gropile morților noștri
Să ne citească rezultatele
Îți dai seama ce frumoasă
Nevoia, foamea grețoasă
Să ne strângem în brațe
Să ne sărutăm pe obraz
Să ne batem pe umeri
Chiar și pe după ureche
Deci hai te rog
Mai lasă calculatorul
Să ne dezbrăcăm de nume
Facem dragostea din tei
Dansăm în pădure
Și dormim cu curcile
Dar zi, vasele când le mai speli?
Și fă-ți machiajul, Cenușăreaso
Seara asta-i seara ta
Dar mâine ROBOR-ul vei ști cât mai e?
Știu un drac, iubitor de somn
La fel ca și mine
Ta-su și mă-sa l-au aranjat frumos
Cu suliță de os in mână
Blană fină de mamut
Și de 200.000 de ani îl tot bat la cap
Cu facultatea
Că noi nu suntem ca ei
Proștii, răii și nebunii
Din peștera vecină
Numai la noi pe perete
Se vede viitorul clar
Pentru cine are ochi să vadă
Și a plecat bălos tot, în afară
Unde nu mai e nimic de mâncare
Nimic decât progres
Unde grași și înfometați noi toți
Ne agităm cu aceeași ochi căutători
Precum boii într-un țarc
Păcat de noi inșii
Că ne speriem unul de altul
Precum mâța de castraveți
Și noroc de noi inșii
Că ne ținem de urât
Precum floarea de pereții butoiului
Odată când m-am întors
La fel ca și-n ceilalți ani
Mi-am luat inima-n dinți
Și mi-am dat jos ochelarii
Și am văzut un fel de casă
Un duh din rame și colțuri
Cu o mie de odăi
Și o gălăgie înfundată
Rămasă în pământ
Nicăieri nu-i ca acasă
Am o cheie ce-am incercat-o
În atâtea uși că a rămas netedă
Tocită precum și broaștele ălora
Nu că mă plâng
Ci știu că și alții au umblat
Pe drumuri asemănătoare
Și tot o sa se mai umble
Iar alții pe iar alte drumuri
Cine mai are timp să deseneze hărți
Când munții se tot fâțâie
N-avem noi destule pe cap?
Căci vrednic, olog
Prost, priceput
O scârbă sau blând
Jgheabu-i strâmb și scurt
Mușețel la uscat
Un măr dat cu var
O baie în lighean
Un nume nou dat

Scris de: Radu Topor