Balada gureșei Coquette versuri

Versuri Adrian Ivanitchi – Balada gureșei Coquette lyrics

Era-ntr-un April mi-aduc aminte
Prin nouăsute șaptezeci și cât
Aveam un suflet plin de oseminte
Și îngropat de spaimă și urât

La hanul umbrei de-i ziceam Mongolul
Cu vinuri vechi cu damf și marafet
Veni o oră când mi-am dat obolul
Iubirii pentru gureșa Coquette

Sub înserarea mândrelor sprâncene
Îmi începui întâia temenea
Din care gura ei foșnind alene
Bobocul nopților îl despuia

Ducea în ochi o cumpănă mâhnită
Plecată peste clipele ce curg
Și îmi chema căderea în ispită
Cu degete de lacrămi și amurg

Și unde-i melcul dulce al urechii
Dormind în stinsul tâmplelor culcuș
Și unde-i glasul meu cătând în vechii
Poeți învăluirile de pluș

Și unde rotunjita lâncezeală
A vorbelor ce nu ne mai ajung
Și unde-nvinsa sânilor sfială
Și unde gleznele cu zbor prelung

Și unde unde-a coapselor umbrire
Și unde al pântecului alb egret
Ah unde-i ora dincolo de fire
Iubirii pentru gureșa Coquette

Melodie lansata in anul 1998

Face parte din albumul: Amintirea Paradisului